Influențele relației cu părinții în viața de zi cu zi
Relația noastră cu mama și cu tata nu este doar un capitol din copilărie.
Ea devine limbajul interior cu care ne vorbim nouă înșine, modul în care ne purtăm în lume și felul în care ne raportăm la iubire, la nevoi și la greșeli.
Chiar și atunci când nu ne mai gândim la ei, părinții trăiesc în:
Subconștientul păstrează poveștile de demult și le transformă în tipare automate:
Aceste tipare nu sunt dovezi ale lipsei noastre de valoare, ci urme ale unor momente de supraviețuire emoțională.
Ele ne-au protejat când eram mici.
Dar, odată adulți, ne limitează și ne țin departe de propria viață.
Cum se manifestă aceste tipare
-
perfecționism și frică de eșec
-
dificultatea de a pune limite
-
anxietate în relații
-
autocritică și rușine îngropată
-
corp tensionat, probleme digestive, oboseală cronică
-
incapacitatea de a ne bucura fără vinovăție
Corpul își amintește tot ce mintea a încercat să uite.
Beneficiile vindecării acestor percepții nealiniate
Vindecarea începe atunci când ne întoarcem către aceste povești și le ascultăm cu compasiune.
Când învățăm să ne oferim nouă înșine siguranța, tandrețea și validarea pe care poate nu le-am primit atunci.
Pe măsură ce lumea interioară se aliniază:
-
gândurile devin mai blânde
-
emoțiile curg natural, fără să ne copleșească
-
relația cu sinele devine una de respect și acceptare
-
corpul se destinde și își recapătă energia
-
începem să alegem diferit, din iubire, nu din frică
Ce înseamnă cu adevărat vindecarea
Când ne vindecăm percepțiile rănite, ne întoarcem acasă — în noi.
Și începem să trăim nu ca o continuare a durerii moștenite, ci ca o poveste nouă, aleasă de noi cu conștiență și cu inimă deschisă.